penitenciar

Mira otros diccionarios:

• penitenciar — PENITENCIÁR, Ă, penitenciari, e, s.n., adj. 1. s.n. Închisoare. 2. adj. Care se referă la închisoare, care aparţine închisorii. [pr.: ci ar] – Din fr. pénitencier. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PENITENCIÁR s. v. închisoar …   Dicționar Român

• penitenciar — alguém. penitenciar se de (ou por) penitencio me de (ou por) não ter aproveitado bem o tempo …   Dicionario dos verbos portugueses

• penitenciar — ‘Imponer [a alguien] una penitencia’. Se acentúa como anunciar (→ apéndice 1, n.º 4) …   Diccionario panhispánico de dudas

• penitenciar — v. tr. 1. Impor penitência a. 2. Castigar. 3. Mortificar. • v. pron. 4. Arrepender se. 5. Sujeitar se a sacrifícios para remir os pecados. 6. Mortificar se, atormentar se.   ‣ Etimologia: penitência + ar …   Dicionário da Língua Portuguesa

• penitenciar — ► verbo transitivo RELIGIÓN Imponer una penitencia a una persona: ■ el confesor penitenció al pecador. * * * penitenciar tr. Imponer una penitencia a ↘alguien. * * * penitenciar. tr. Imponer penitencia. ¶ MORF. conjug. c …   Enciclopedia Universal

• penitenciar — pe|ni|ten|ci|ar Mot Agut Verb transitiu …   Diccionari Català-Català

• penitenciár — s. n. (sil. ci ar), pl. penitenciáre …   Romanian orthography

• închisoare — ÎNCHISOÁRE, închisori, s.f. 1. Clădire, loc în care sunt închişi cei condamnaţi la pedepse privative de libertate sau cei deţinuţi preventiv; temniţă, puşcărie. penitenciar, arest, prinsoare. ♦ (Rar) Loc închis sau îngrădit (unde se ţin vitele).… …   Dicționar Român

• penitenciado — ► adjetivo/ sustantivo HISTORIA Que ha sido castigado por la Inquisición. * * * penitenciado, a 1 Participio de «penitenciar». 2 adj. y n. Se aplica a los castigados por la *Inquisición. * * * penitenciado, da. (De penitenciar) …   Enciclopedia Universal

• dubă — DÚBĂ1, dube, s.f. Autodubă. ♦ Vehicul închis, prevăzut cu ferestruici şi gratii, cu care se transportă deţinuţii. ♦ fig. Puşcărie, temniţă. – cf. scr. d u b a k . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DÚBĂ2, dube, s.f. 1. Luntre mică …   Dicționar Român