cauza

Mira otros diccionarios:

• cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… …   Dicționar Român

• cauza — CAUZÁ, cauzez, vb. I. tranz. A fi cauza unei întâmplări; a pricinui, a produce, [pr.: ca u ] – Din fr. causer, it. causare. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CAUZÁ vb. 1. v. provoca. 2 …   Dicționar Român

• cauza — (del lat. «capsa», caja; Mur.) f. Especie de caja de esparto donde se incuba la simiente del gusano de *seda. * * * cauza. (Del lat. capsa, caja). f. Mur. Caja de esparto donde se incuba el huevo del gusano de seda …   Enciclopedia Universal

• cauzá — vb. (sil. ca u ), ind. prez. 1 sg. cauzéz, 3 sg. şi pl. cauzeázã …   Romanian orthography

• cáuzã — s. f. (sil. ca u ), g. d. art. cáuzei; pl. cáuze …   Romanian orthography

• cauzal — CAUZÁL, Ă, cauzali, e, adj. Privitor la cauză, de cauză. ♢ Propoziţie cauzală = propoziţie subordonată care exprimă cauza pentru care se săvârşeşte acţiunea din propoziţia regentă şi care corespunde complementului circumstanţial de cauză.… …   Dicționar Român

• pleda — PLEDÁ, pledez, vb. I. intranz. şi tranz. A vorbi în faţa unei instanţe judecătoreşti (ca avocat), apărând cauza uneia dintre părţi. ♦ p. gener. A susţine o cauză, a apăra o idee, un interes; a milita pentru ceva. – Din fr. plaider. Trimis de… …   Dicționar Român

• de — DE1 conj. I. (Exprimă raporturi de subordonare) 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că, dacă. 2. (Precedat de şi introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi, şi dacă. Obraznicul, şi de i cu obraz, tot fără obraz se poartă. ♦ …   Dicționar Român

• determina — DETERMINÁ, determin, vb. I. tranz. 1. A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ spec.… …   Dicționar Român

• forţă — FÓRŢĂ, forţe, s.f. I. 1. Capacitate pe care o au fiinţele vii de a depune un efort, de a executa acţiuni fizice prin încordarea muşchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forţă = acţiune greu de realizat, care cere multă putere fizică,… …   Dicționar Român