rúbrica

  • 91divers — DIVÉRS, Ă, diverşi, se, adj. 1. Care prezintă aspecte, trăsături variate, diferite; diferit, variat, felurit. ♢ Fapt divers = a) întâmplare banală, de toate zilele; b) rubrică de ziar care prezintă succint întâmplările şi evenimentele petrecute… …

    Dicționar Român

  • 92foileton — FOILETÓN, foiletoane, s.n. Articol (de literatură, de ştiinţă, de artă) sau fragment de roman inserat în partea de jos a paginilor unui ziar, unei reviste, etc.; spaţiu rezervat în partea de jos a unui ziar pentru o rubrică ce apare cu… …

    Dicționar Român

  • 93mondoramă — MONDORÁMĂ, mondorame, s.f. Emisiune (3), rubrică (2) ce oferă o viziune de ansamblu asupra evenimentelor de pe glob. – Mondo (< fr. monde)+ [pano]ramă. Trimis de LauraGellner, 03.06.2004. Sursa: DEX 98  mondorámă s. f., pl. mondoráme Trimis… …

    Dicționar Român

  • 94poştă — PÓŞTĂ1, poşte, s.f. I. 1. Instituţie publică care asigură primirea, transportul şi distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poştale şi a coletelor; local în care se află această instituţie. ♢ loc. adj. De poştă = poştal. 2.… …

    Dicționar Român

  • 95publicitate — PUBLICITÁTE s.f. Faptul de a face cunoscut un lucru publicului; difuzare de informaţii în public; caracterul a ceea ce este public. ♦ Agenţie (sau birou) de publicitate = birou unde se pot da, pentru a fi publicate în ziare sau difuzate prin… …

    Dicționar Român

  • 96rubricare — rubricáre s. f., g. d. art. rubricării; pl. rubricări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  RUBRICÁRE s.f. Acţiunea de a rubrica şi rezultatul ei; clasificare. [< rubrica]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …

    Dicționar Român

  • 97storna — STORNÁ, stornez, vb. I. tranz. A rectifica o înregistrare contabilă greşit făcută în cartea sau în jurnalul de contabilitate al unei întreprinderi, prin adăugarea sau scăderea unei sume echivalente cu cea greşită. – Din it. stornare. Trimis de… …

    Dicționar Român

  • 98rubricar — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: rubricar rubricando rubricado     Indicativo   presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. rubrico rubricas rubrica rubricamos… …

    Wordreference Spanish Conjugations Dictionary

  • 99rubricare — v. tr. [der. di rubrica ] (io rubrico, tu rubrichi, ecc.; meno corretto io rùbrico, tu rùbrichi, ecc.). [scrivere in una rubrica: r. un nome ] ▶◀ annotare, registrare, segnare …

    Enciclopedia Italiana

  • 100epígrafe — sustantivo masculino 1) inscripción*, letrero*. 2) título*, encabezamiento, rótulo, rúbrica, cabecera. Rúbrica es la de los libros antiguos. * * * Sinónimos: ■ encabezami …

    Diccionario de sinónimos y antónimos