rúbrica
41ultim — ÚLTIM, Ă, ultimi, e, adj. Care este cel din urmă (dintr o serie de elemente spaţiale, temporale, valorice); care se află la sfârşit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ♢ Ultima oră = rubrică având cele mai noi ştiri dintr o gazetă …
42varia — VÁRIA1 s.n. pl. 1. Culegere bibliografică de scrieri (mărunte) diferite. 2. Rubrică într o publicaţie periodică, care cuprinde articole, note şi informaţii mărunte şi cu conţinut variat. [pr.: ri a] – cuv. lat. Trimis de bogdanrsb, 27.03.2009.… …
43рубрика — и; ж. 1. Заголовок раздела в газете, журнале и т.п. Напечатать сводку под рубрикой Вести с полей . Открыть новую рубрику Забытые имена . 2. Раздел, подразделение текста; графа. Разнести цифры дохода и расхода по соответствующим рубрикам.… …
44РУБРИКА — (лат., от ruber красный). 1) у римлян название гражданского права, потому что заголовки законов печатались красной краской, называвшейся рубрикой. 2) в литургических книгах правила, предписания церковного служения, печатавшиеся в начале книги… …
45Mário Simões Dias — Background information Born July 2, 1903 Coimbra, Portugal Died July 8, 1974 (age&# …
46estampilla — ► sustantivo femenino 1 Sello con la firma y rúbrica de una persona o cualquier otro letrero para imprimirlos en documentos: ■ dame la estampilla de cobrado. 2 América Sello de correos o fiscal. * * * estampilla (dim. de «estampa») 1 f. Pequeña… …
47rubricante — ► adjetivo/ sustantivo masculino femenino Que rubrica o firma: ■ los rubricantes del documento pueden pasar al despacho. SINÓNIMO firmante * * * rubricante 1 adj. Aplicable al que rubrica. 2 (ant.) m. *Ministro más moderno al que correspondía… …
48cont — CONT, conturi, s.n. 1. Socoteală scrisă alcătuită din două părţi (debit şi credit), care exprimă valoric, în ordine cronologică şi sistematică, existenţa şi mişcările unui anumit proces economic pe o perioadă de timp determinată. ♢ Evidenţa… …
49subrubrică — subrúbrică s. f. rubrică Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic SUBRÚBRICĂ s.f. Subdiviziune a unei rubrici. [< sub + rubrică]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN SUBRÚBRICĂ s. f. subdiviziune a unei rubrici.… …
50firma — {{＃}}{{LM F17799}}{{〓}} {{SynF18257}} {{［}}firma{{］}} ‹fir·ma› {{《}}▍ s.f.{{》}} {{＜}}1{{＞}} Nombre y apellidos de una persona, generalmente acompañados de rúbrica, que se suelen poner al pie de un documento o de otro escrito: • Un cheque sin… …
Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos
