tuba

tuba
tuba1 (De or. tagalo).
1. f. Filip. Savia que se recoge de la palmera del coco, cortando el extremo superior de la espata antes de que se abran las flores.
2. Filip. Licor suave y algo viscoso que se obtiene por destilación de la tuba. Recién destilado, es bebida refrescante, y después de la fermentación sirve para hacer vinagre o aguardiente.
————————
tuba2 (Del lat. tuba, trompeta). f. Especie de bugle, cuya tesitura corresponde a la del contrabajo.

Diccionario de la lengua española. 2015.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Mira otros diccionarios:

  • tuba — tuba …   Dictionnaire des rimes

  • TUBA — Tyrrhenorum inventum, Plin. l. 7. c. 56. a tubo, seu canali, quem refert, dicta, priscis Graecis ignota fuit. Unde illos, Tubarum locô, conchis uti consuevisse, legimus, apud Hesychium, Κόχλοις τοῖς ςθαλαττίοις ἐχρῶντο, πρὸ τῆς τῶ σαλπίγγων… …   Hofmann J. Lexicon universale

  • tubă — TÚBĂ, tube, s.f. Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr un pavilion larg, un tub răsucit şi un mecanism de pistoane. – Din fr., lat. tuba. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  túbă s. f., g. d. art.… …   Dicționar Român

  • Tuba — Sf (ein Blasinstrument) per. Wortschatz fach. (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. tuba Blasinstrument, Trompete, Röhre .    Ebenso nndl. tuba, ne. tuba, nfrz. tuba, nschw. tuba, nisl. túpa; Tube. ✎ Relleke (1980), 175; DF 5 (1981), 521f.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • tuba — s. f. [Brasil] Lugar onde há muitas pessoas ou coisas reunidas. = TIBA   ‣ Etimologia: origem duvidosa tuba s. f. 1.  [Linguagem poética] Trombeta. 2.  [Música] Instrumento musical de metal com som de baixo. = BOMBARDÃO 3.  [Figurado] Estilo… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • tuba — TUBÁ, tubez, vb. I. tranz. A consolida pereţii unei guri de sondă prin introducerea unei coloane de tuburi în interiorul ei. – Din fr. tuber. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98  tubá vb., ind. prez. 1 sg. tubéz, 3 …   Dicționar Român

  • Tuba — Tu ba, n. [L., trumpet.] (Mus.) (a) An ancient trumpet. (b) A sax tuba. See {Sax tuba}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • tuba — 1852, from Fr. tuba, from L. tuba (pl. tubæ) straight bronze war trumpet (as opposed to the crooked bucina), related to tubus (see TUBE (Cf. tube)) …   Etymology dictionary

  • tuba — túba ž DEFINICIJA 1. cijev zatvorena s jedne strane, sa zatvaračem na zavrtanj, za kreme, paste, ljepila itd. 2. glazb. a. kod starih Rimljana vrsta vojničke, uspravne trublje b. limeni puhaći instrument najdubljeg registra, ubraja se u porodicu… …   Hrvatski jezični portal

  • tuba — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. tubabie {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} urządzenie do wzmacniania głosu przy porozumiewaniu się na odległość, w kształcie rury z rozszerzonym końcem, wykonane z plastiku lub… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • tuba — f. anat. Ver trompa. Medical Dictionary. 2011 …   Diccionario médico

Compartir el artículo y extractos

Link directo
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”